Eleanore Dumont, împreună cu vechile noastre prietene Poker Alice și Lottie Deno, a fost una dintre cele mai faimoase jucătoare de cărți ale vremii ei. Cunoscută și sub numele de Eleonore Alphonsine Dumont, ea și-a trăit o mare parte din viață sub pseudonimul Madame Moustache. Această poreclă s-a datorat apariției unei linii de păr întunecat pe buza superioară. Alte surse susțin că s-a născut sub numele de Simone Jules din părinți Creoli în New Orleans. În toate povestirile despre ea, nu se cunoaște aproape nimic despre viața ei timpurie, până în momentul în care a început să lucreze ca dealer la Hotelul Bella Union în anul 1849 sau cel târziu undeva până în anul 1854. Madame Moustache a fost un dealer de cărți desăvârșit și și-a câștigat existența lucrând în cazinouri, jucând 21 și alte jocuri de cazino. Nu a stat niciodată într-un loc pentru mult timp, ea a călătorit prin toată SUA, lucrând în California, Dakota de Sud, Montana și Nevada, pentru a numi câteva locații.

Ea și-a câștigat reputația unei persoane care putea face față unei mese agitate și la care putea calma furia clienților indisciplinați folosindu-se de farmecul și inteligența ei. Era excelentă în practicarea meseriei ei, atât de bună încât a trezit suspiciunilor patronilor hotelului. În cele din urmă, ea a fost concediată după ce a fost acuzată de măsluirea cărților, dar nu înainte de a economisi o sumă mare de bani.

În perioada în care a lucrat la Bella Union, Eleanore a avut o viață privată departe de ochii mulțimii, însă despre ea se spune că uneori participa la flirturi ușoare, tocmai pentru a-și păstra clientela pe scaunele de la masa de joc. Observând îndemânarea ei pentru joc, Eleanore a decis să își deschidă propriul cazino „Vingt-Et-Un”, care înseamnă „21” în limba franceză! O femeie dealer era o prezență destul de rară în acea perioadă, astfel încât bărbații de pretutindeni se adunau în cazinoul ei doar pentru a avea parte de acest privilegiu. Ulterior, clubul „Vingt-Et-Un” a introdus și alte jocuri populare de cărți precum „Faro” și „Chuck A Luck”.

Faro era cel mai cunoscut joc al acelor vremuri. Trișatul era popular la toate jocurile, dar la Faro se întâmpla mai mult decât la majoritatea. De fapt, trișatul era atât de comun la acest joc, încât Faro și-a pierdut mult din popularitate și a încetat să mai fie jucat în anii ce au urmat celui de-al Doilea Râzboi Mondial. Jucătorii apelau la șiretlicuri atât de extreme pentru a trișa, încât saloanele erau nevoite să numească doi sau chiar trei membri din staff pentru a supraveghea jocurile. În primul rând era dealerul, apoi era Casekeeper-ul care număra cărțile jucătorilor și în al treilea rând observatorul care era vigilent și atent la masă, asigurându-se că nimeni nu trișează.

După un succes modest al propriului cazino, Eleanore a decis să intre în afaceri cu Dave Tobin, un gambler și antreprenor local experimentat. Cei doi au deschis Dumont’s Place, un loc popular pentru cărți și jocuri de cazino, care a funcționat până când aurul a început să se epuizeze în California. Astfel, epoca bărbaților cu barbă stufoasă, în pantaloni lungi, care dădeau pe gât shot-uri de whisky și aruncau bucăți de aur în pot era pe terminate. Atunci Eleanore și-a făcut bagajele și s-a îndreptat către Carson City. La sosire, Eleanore a cumpărat o gospodărie și câteva animale. În Carson City s-a îndrăgostit de Jack McKnight, un bărbat bine îmbrăcat și temperat, care pretindea că este crescător de vite. Știind că creșterea animalelor nu era domeniul ei forte, Eleanore i-a trecut proprietatea pe numele lui McKnight. McKnight s-a dovedit a fi un escroc și într-o noapte târzie a vândut ferma și a plecat din oraș, lăsând-o pe Eleanore încărcată de datorii. O lună mai târziu, McKnight a fost dat dispărut. Au existat zvonuri că Dumont l-a urmărit și i-a pus capăt vieții, împușcându-l de două ori. Dumont nu a fost urmărită penal și nu a ajuns la închisoare din cauza lipsei de probe. Unele surse sugerează că Dumont și-a recunoscut vina în ultimii ani de viață, dar realist vorbind, este posibil să nu cunoaștem niciodată întregul adevăr.

După această lovitură, Eleanore și-a făcut bagajele, călătorind de la un cazino la altul, încercând să își reconstruiască averea. Eleanore s-a bazat adesea pe aspectul ei plăcut, având în vedere preferința ei pentru clientela masculină. Totuși, înaintarea în vârstă a început să își spună cuvântul, iar frumusețea sa a început să se estompeze. Acesta a fost momentul în care celebra mustață a doamnei Eleanore a devenit mai proeminentă. Părul s-a întunecat și s-a îngroșat pe buza de sus. Eleanore, fiind atât femeie cât și cu mustață, era încă capabilă să atragă mulțimea și avea reputația de a se comporta corect, dar faima ei nu avea să ajungă la culmile pe care le-a atins în tinerețe.

Dumont se bucura încă de un succes decent ca gambler, dar incomparabil cu zilele sale de glorie. În anii 1860, Eleanore a devenit proprietara unui bordel. Dumont a luat drumul banilor și s-a mutat spre orașele miniere din Montana și apoi în cele din urmă înapoi în Utah și Virginia City, Nevada. Pentru a face reclamă, Eleanore își defila doamnele pe străzi în plină zi din spatele unei trăsuri, spre dezgustul doamnelor ‘oneste’ din oraș.

Eleanore avea de susținut o reputație puternică în continuare. Oamenii de rând au văzut-o ca pe o doamnă franceză atrăgătoare și respectabilă, cu o latură blândă și caritabilă.

Ultima oprire a lui Eleanore a fost Bodie, California. Deși anii de călătorie prin Statele Unite și-au spus cuvântul asupra ei, un reporter din Bodie a spus: „Madame Moustache, al cărei nume real este Eleanore, s-a stabilit acum în Bodie, făcând afaceri cu 21, faro, etc. Probabil că nicio femeie de pe coastă nu este mai cunoscută… Ea pare la fel de tânără ca întotdeauna, iar cei care au cunoscut-o cu mulți ani în urmă, ar recunoaște-o instantaneu acum.”

La 7 septembrie 1879, Eleanore a împrumutat 3000 de dolari de la un prieten pentru a juca la o masă și a pierdut întreaga sumă după doar câteva ore. Prăbușită, Eleanore a ieșit din încăpere, s-a dus la periferia orașului, unde s-a sinucis bând o sticlă de vin roșu cu morfină. Eleanore a lăsat un bilet de adio, explicând că „s-a săturat de viață”. Corpul ei a fost descoperit în zorii următoarei zile de către persoanele care au trecut prin împrejurime. Cei care au descoperit pentru prima dată corpul au susținut că ea părea împăcată cu moartea, fiind sprijinită cu capul pe o stâncă de parcă dormea.

Localnicii au fost îndurerați de moartea ei și au strâns bani suficienți pentru a o putea înmormânta. Se spune că funeraliile au fost cele mai mari organizate vreodată în istoria orașului. Locul mormântului ei este necunoscut și pierdut probabil de trecerea ineluctabilă a timpului.

Un miner a spus: „Biata doamnă Moustache! Viața ei a fost precum jocul pe care îl împărțea. Lumea a jucat împotriva ei cu tot felul de combinații, dar în general ea a câștigat. În cele din urmă, ea a ratat turn-ul, nimeni nu a mai fost acolo pentru a-i acoperi pariul, iar într-un final ea a pierdut cecurile și ultimul joc. Sărmana doamnă Moustache!” 

Mike D